Cheratina

26 septembrie 2004

Lipsa sau acumularea cheratinei in tesuturi cauzeaza degradari ale pielii sau unghiilor

Cheratina (de la cuvantul grecesc keras insemnind corn) este o scleroproteina sulfuroasa ce contine sulf in legaturi slabe. Filamentele de cheratina formeaza "scheletul" intern al celulelor din tesuturile superioare ale epidermei, parului, unghiilor, si smaltului dintilor si este produsa de celulele epidermale numite cheratinocite. La mamifere ea se gaseste in structura blanii, coarnelor, ghearelor si copitelor, la pasari in structura penelor, iar la reptile in structura solzilor. Cheratina este elementul structural a 30% din celulele vii si 85% din celulele moarte din stratul corneum, stratul cornos al epidermei care are rolul de a acoperi si proteja pielea de rani si infectii.

 

Cheratina este o substanta fibroasa, insolubila si dura si, spre deosebire de elastina (proteina ce formeaza straturile inferioare ale epidermei), nu este dizolvata nici de sucul gastric nici de sucul pancreatic. Continutul mare de sulf se datoreaza faptului ca ea este formata in mare parte din aminoacidul cisteina care contine sulf. Cheratina mai este denumita si epidermoza.

Exista citeva afectiuni legate de cheratina printre care si cheratoza seboreica, manifestata prin aparitia unor negi unsurosi de regula benigni (desi s-au raportat si cazuri de cancer). Cheratoza seboreica poate aparea din petele maronii ce apar pe piele odata cu inaintarea in varsta sau de la sine. Cheratoza seboreica este deseori confundata cu melanomul insa numai examenul medical poate stabili diagnosticul corect.
Cheratina este folosita in industria cosmetica pentru dezvoltarea produselor contra caderii parului, ingrijirea pielii (sapunuri, creme) si a unghiilor.

taguri: cheratina

Salvează la favoriteComenteazăTrimite pe Yahoo Messenger

Comentarii

Fii prima care îşi spune părerea despre acest subiect!