Dulciurile, refugiu pentru suferinţã

05 ianuarie 2010 | Autor: Irina Chelarescu

Dulciurile, refugiu pentru suferinţã

Copilaria? Are gust de ciocolata desigur. Tine in ea senzatia furnicaturilor parfumate ale inghetatei turcesti cu stafide, mancate vara la bunici, are gustul descoperirilor, sentimentului de liniste, de siguranta, gustul lipsei totale de griji sau spaime pentru viitor. Ce mare te-ai facut… Cand ai pierdut gustul copilariei?
Ciocolata, inghetata, bomboanele, prajiturile nu sunt numai explozii calorice menite sa atenueze senzatiile fizice, somatizarile care apar sub forma nevoii de dulce. Consumul si nevoia exagerata de dulciuri, diferita fata de cat stim ca ne sta in obicei, poate sa ne atraga atentia si sa ne spuna ca exista o stare de anxietate crescuta, ca exista o lipsa, o carenta la nivel afectiv cu care ne confruntam si pe care simtim nevoia sa o atenuam, de care dorim sa fugim prin acesti substituenti alimentari.

Dulciurile - simbol pentru “impreuna”
Dulciurile sunt de obicei manifestarea actelor de apropiere pe care le facem in scopul senzatiei pe care o aduce starea lui “impreuna cu celalalt”. Luam o cutie de bomboane unei persoane dragi si vom aduce celor mici dulciuri pentru a-i bucura. Este un gest de afectiune si de pretuire orientat catre cel de langa noi. In momentul in care singuri simtim nevoia sa mancam mai mult decat necesar, dand curs unei tensiuni care, crescand in intensitate, ne determina sa o atenuam cu un astfel de gest. Pentru a nu sta fata in fata cu starea de conflict interior pe care o simtim, pentru a scapa psihologic de senzatia de suferinta, alegem sa ne „indulcim” viata cu astfel de substituenti.

De la psihologic...
De obicei, a manca dulciuri reprezinta un semn simptomatic care se leaga fie de un esec, fie de o despartire, fie de o lipsa pe care o simtim in momentele de singuratate etc. Acest consum exagerat de dulciuri poate sa fie un bun semnal ca ceva se intampla in existenta mea si imi creeaza acesta stare de insuficienta. Pentru a diminua starea neplacuta exista aceasta tendinta de a fugi de ceea ce simtim prin consumul de alimente dulci.

...la biologic
Orice aliment pe care il ingeram in mod automat modifica la nivel de celula anumite substante. Unele cresc, altele scad. Aportul de dulce creste un nivel al endorfinei, ceea ce poate sa duca la o stare de caldura interioara. In starile de tristete si nefericire, energia noastra calorica este scazuta. Apare o constrictie vasculara care ne da senzatia de frig. Experimentam o infrigurare atat fizica, cat si la nivel psihologic. Ciocolata, crescand nivelul energetic prin aportul de calorii, in mod automat duce la cresterea nivelului glicemiei care conduce la instalarea unei senzatii de caldura interioara.

Dulciurile, refugiu in trecut

Dulciurile sunt cele care ne insotesc pe durata copilariei si chiar adolescenta. Sunt legate de sarbatori, de momente placute, de cadouri, de surprize - gesturi frumoase. Psihologic, dulcele este alimentul care ne insoteste in perioada mai putin legata de responsabilitati, mai putin insingurata si mai putin trista. Astfel, in perioadele de conflictualitate situationala sau de esec pe care le experimentam ca adulti, avem tendinta de a ne refugia psihologic, mental, sufleteste in perioadele de caldura. Iar o astfel de caldura o gasim in perioada in care parintii erau pe langa noi, noi eram lipsiti de griji si dulciurile erau subintelese peisajului. Astfel, refugiul in dulciuri in perioada adulta este un semn regresiv pe care il realizam, o nevoie de a ne retrage in carapace, a nu mai fi fata in fata cu suferinta, tristetea, durerea pe care o parcurgem la momentul respectiv.


Consultant: Psiholog Stefania Nita
Tel: 0721 207 728

 

sursa: Tonica

taguri: dulciuri, alimentatie, sanatate

Salvează la favoriteComenteazăTrimite pe Yahoo Messenger

Comentarii

Fii prima care îşi spune părerea despre acest subiect!