Sportul, prioritate nationala

19 decembrie 2006

Sportul, prioritate nationala

     Afara, soare. In birou, la fel. In biroul lui Gabi Szabo este soare nu neaparat pentru ca s-a nimerit sa razbata prin ferestre<!--topnews-->la ora asta a dupa-amiezei, ci, pur si simplu pentru ca asa e ea: emana o energie incredibila (pe care eu indraznesc sa o numesc solara) si radiaza optimism prin toata fiinta ei parca de vesnic copil blond<!--supernews-->. Recunosc: ma asteptam in orice clipa sa tasneasca de pe scaun, afara, pe pista de atletism unde nu era nimeni la antrenament.

Pana la sfarsitul interviului am avut aceeasi senzatie ciudata, dar, intr-un fel justificata de obisnuinta. Imi doream, probabil, asa cum si-au dorit multi, s-o vad pe Gabi alergand ca intr-o poveste a tineretii fara batranete. Dar Gabi este ea insasi o poveste: una pe care parintii poate ar trebui sa o spuna, din cand in cand copiilor lor. Poate ca, asa, unii dintre ei, isi vor dori sa zambeasca cu o medalie la gat in aplauzele nebune ale publicului de pe stadioanele lumii, uitand de eforturile, transpiratia si sacrificiile uneori inumane la care s-au supus, ani in sir, la antrenamente.

     Sa incepem un alt gen de „antrenament”, sarind peste incalzire. Ce face Gabi Szabo sau mai bine zis, ce face ea acum si aici?

     Lucrez pe Departamentul de Marketing al Federatiei Romane de Atletism, sunt Secretar Federal si nu Director, cum s-a mai spus. Totodata, sunt Vicepresedintele Onorific al acestei federatii – numita prin votul a 120 de cluburi din Romania. Nu este nicicum un cumul de functii...daca asta te pregatesti sa ma intrebi. Nu. In realitate, aceste functii – sa le numim asa - inseamna multe responsabilitati derivate. O activitate foarte generoasa.Este si complicat si frumos. Cand am venit aici, in Federatie, nu prea stiam ce inseamna promovarea, marketing-ul, sa stii sa vinzi un brand - cum este Federatia Romana de Atletism, care are un palmares atat de bogat. In primele doua luni, mai ales, a trebuit sa ma pun serios pe studiat, citit si apoi sa merg in agentii de publicitate ca sa invat mai mult.

     Te-a ajutat, in vreun fel sau altul, ceea ce ai facut inainte de aceasta etapa de manageriat?

     M-a ajutat. In momentul in care puneam mana pe telefon si sunam, spuneam cine sunt – trebuie sa recunosc acest lucru! – usile mi se deschideau. Dar, stii cum e, dincolo de faptul ca aceste usi se deschideau, trebuia sa si stiu pe mai departe ce este de facut. Ma bucur ca am reusit sa atrag in anumite proiecte de partea federatiei parteneri seriosi, dornici sa isi asocieze numele cu un asemenea for.

     Faci acest lucru de una singura?

     Discut cu colegii mei, ma consult cu Presedintele Federatiei, insa mai exista si proiecte in care imi pun tot sufletul si cunostintele la bataie. Asa a fost evenimentul pe care l-am organizat de 1 Iunie, de Ziua Copilului. Mi-am dorit sa ii vad pe copii alergand in parc, pentru sanatate, nu neaparat pentru performanta.

     Cum a fost acest eveniment, organizat in regie proprie?

     Frumos si reusit, in aceeasi masura! Am reusit sa adunam 3000 de copii participanti, am avut si premii pe care le-am impartit in toate cele 4 zile de eveniment (au fost, in total, 3000 de premii). Au fost multe jocuri si concursuri pentru ei, au fost multi voluntari studenti de la Jurnalism, ANEFS... – a fost un aspect aparte al acestui eveniment, pe care tin sa il subliniez si care, cred eu, merita toata aprecierea! M-am bucurat de ajutorul si prezenta acestori tineri voluntari si imi doresc si pe mai departe sa colaboram pe astfel de proiecte. Campania „Sportul pentru viata” ne-a ambitionat foarte mult, mai ales ca am prins acea perioada delicata care a insemnat vacanta companiilor, bugetele erau deja administrate... Sper sa ma insel si sa gresesc emitand o asemenea opinie. Am colaborat, pana acum, in cateva proiecte de eveniment in ceea ce priveste FIT&FORM cu cateva foruri diriguitoare in sportul romanesc. Senzatia mea este ca nu s-a realizat acea apropiere la nivel de mase, in scoli – fie prin proiecte care sa ii implice pe copii, fie chiar si in proiecte extra-scolare. Este o problema, in general, la nivel de copii si juniori. Am vazut asta in multe orase din Romania. Nu stiu insa ce a provocat aceasta distantare, aceasta „aparenta” lipsa de interes a copiilor fata de sport. De curand, sotul meu s-a intors de la Calendarul Competitiilor Internationale si spunea ca, pana si in tarile care au un potential financiar foarte bun si care sunt organizatorii competitiilor de gen - exista acest deficit. S-au facut chiar statistici la nivel european care au scos in evidenta un aspect ingrijorator: sport fac persoanele deja de la o varsta in sus, copiii din ce in ce mai putin. Nu e acesta un motiv care ar trebui sa ne dea de gandit? Finlandezii – de exemplu - au campioana europeana la 3000 m obstacole, dar cu toate astea la un meeting atletic nu a reusit sa intre nici macar in primii 15. Africanii bat recorduri dupa recorduri si acum chiar ca nu mai tine replica cu : „Africanii alearga asa pentru ca fug de saracie”. Sa fim seriosi: in Kenia, Etiopia, Maroc – atletismul este sport rege! In Europa aproape totul e acaparat de fotbal!

     Este vreo speranta sa se recupereze aceasta relatie?

     Sincer, nu stiu! Eu sunt mandra ca acum fac parte dintr-o structura care poarta numele Casa Campionilor, din care fac parte si Laura Badea, si Elisabeta Lipa, si dl. Cristian Gatu si dl. Constantin Otelea, dna Iolanda Balas, Nicolae Marasescu si altii - noi, cei care am facut performanta si ne-am realizat prin sport putem fi mesageri ideali pentru promovarea sportului in cazul copiilor. Chiar este in puterea noastra sa schimbam anumite lucruri! Merita sa militam pentru sport! Sunt nume mari toate cele pe care le-ai enuntat, niste modele cu adevarat, sportivi care au obtinut mari perfomante. In acest fel e mai usor sa influentezi pe cineva sa opteze pentru sport. Da. Avem foarte multe proiecte cu Casa Campionilor – al carei initiator este dna Mariana Bitang. Unul dintre ele este sa acordam din partea Fundatiei Casa Campionilor 10 burse pentru atleti si inotatori. Deja pentru gimnastica am facut acest lucru. Firma Zentiva este sponsorul acestui proiect – ei vor da aceste burse in regim LPS (liceu cu program sportiv), de internat (sportivi si un antrenor!). Este de bun augur acest debut! Petrom-ul a acordat 12 burse pentru gimnastica, de exemplu. Asemenea actiuni sunt laudabile si ne-am bucura ca si alte companii sa inteleaga importanta asocierii cu sportul. Proiectele acestea sunt mare parte a muncii voastre si, din pacate, nu sunt atat de cunoscute. Poate ca daca ar fi, alte companii vor veni sa-i sustina pe acesti tineri ambitiosi. Sa speram, sa speram. Petrom-ul, de exemplu face un astfel de gest. Asa noi putem achizitiona echipamente sportive pentru cluburile scolare, putem face astfel incat sa usuram sustinerea acestor copii. Inainte de 1989 sportul avea poate un statut cu mult mai bun decat cel de acum. S-au realizat peformante, acesta e un lucru care nu poate fi contestat. Eu am fost selectionata in 1988, eram la Clubul Sportiv Scolar si saptamanal – poate ca pare o banalitate acum, dar acesta e adevarul! – ni se schimba echipamentul, faceam cantonamente la munte, la mare; eram o multime de fetite... Parintii - cei de la sat - nu aveau cum sa sustina financiar un copil la o scoala cu program sportiv. Copiii stateau la internat, iar statul isi asuma aceasta responsabilitate. Poate ca era mai usor atunci. Acum copii au alte sisteme de referinta, alte atractii: computer, discoteca, grupul de prieteni. Normal ca poate sa zica: „De ce sa ma trezesc cu noaptea-n cap si sa alerg ca nebunul pe stadion?” Nu se mai pune accent pe sport nici in scoli, si aceasta este o mare greseala. Peste tot in lume oamenii se reintorc la sport, la miscare pentru ca inteleg ca aceasta inseamna sanatate si longevitate. La americani si nu numai la ei sunt competitii scolare celebre, de traditie.

     Ce proiecte aveti in plan si ce vizeaza ele?

     Imi doream sa fac mult mai multe dar, din cauza faptului ca nu am avut sustinere, parte dintre aceste proiecte au fost amanate. Am initiat „Campania Sportul pentru Viata“... pe care sper sa o continuam. Incepand cu luna ianuarie avem o serie de evenimente atletice pe care le desfasuram la fiecare sfarsit de saptamana (campionate de sala) – toate sunt evenimente care implica o munca foarte intensa de marketing, de promovare. Trebuie sa fim in teritoriu, sa luam pulsul activitatii din cluburile sportive scolare. In ‘88 imi amintesc ca am luat parte la Timisoara la Campionatele Nationale de Copii, iar cu un an mai tarziu, tot acolo, am luat primul meu titlu de campioana nationala pe distanta de 2000 de metri. Si, abia acum, dupa ani, am mai ajuns sa mai vad Timisoara... Din stadionul frumos pe care mi-l aminteam de copil, acum mai ca nu mi-au dat lacrimile cand am vazut cat de jalnic arata! Nu se mai face nimic! Administratia locala trebuie sa reactioneze la astfel de lucruri!

     Vizezi ceva anume – pista de atletism sau, mai mult de-atat?

     Vizez totul, vreau ca sportivii de acolo si nu numai sa aiba conditii decente de antrenament! Un om de sport nu ar avea de ce sa fie atras sa faca performanta daca vede astfel de lucruri in jurul lui, ca sa nu mai pomenesc de salarii care sunt asa cum sunt! Ne trezim ca profesorul de sport isi face poate orele, dar si le face lipsit de interes, dupa program merge si face taximetrie, pentru ca trebuie cumva sa se descurce in aceasta realitate. Eu mi-am propus sa merg sa cunosc oamenii din teritoriu, pentru ca de fapt, asta inseamna marketing si promovare... nu sa stai la birou! Am vazut cum se darama vestiare si cum pica plafonul, cum nu e strop de apa la dusuri pentru copii si cate si mai cate. In sportul romanesc situatia e departe de a fi roz! Dar nu ne plangem , pentru ca nu de asta ne-am intalnit aici, nu-i asa? Da, dar asta e realitatea! In ‘88 cand am venit eu la lot, erau peste 110 sportivi la semifond si fond in cantonament. Adauga si sprint si sarituri, celelalte subcategorii, si vei avea perceptia a ceea ce insemna sportul atunci. In cantonament ajungeau sa „stea” pe an de la 200 pana la 300 de sportivi. Exista o masa de selectie. Acum sunt, dar de ordinul a catorva zeci, nu mai mult, si ei, gasiti cu greu. La un sport individual se vede mai repede daca esti bun sau nu, pe cand la un sport de echipa situatia e cumva mascata - „ei, nu-i nimic joc azi mai putin bine, dar suplinesc ceilalti“. Ei bine, in atletism si in alte sporturi individuale situatia este alta. Acum nu as vrea sa se inteleaga ca as avea ceva cu sporturile de echipa. Departe de mine! Nu pot sa nu amintesc conditiile in care m-am pregatit – pentru ca nu stateam nici la hoteluri de 5 stele si nici nu mancam la restaurante de lux, nu-mi faceam recuperarea la cele mai scumpe SPA-uri. O vreme s-a crezut ca Gabi Szabo se antreneaza in Africa de Sud, in conditii de V.I.P. – ceea ce era total neadevarat. Stateam in cantonament undeva la 2000 de m altitudine, intr-o casa 5 persoane, eu singura imi gateam (diurna de la FRA era undeva in jurul a 35 de dolari pe zi, incluzand cazarea si masa)... nu era chiar asa simplu! Orice se depasea, plateam eu!

     Este, in acest moment, Federatia Romana de Atletism un brand care se vinde bine?

     Este prin realizari si prin numele sportivilor pe care i-a reunit sub numele ei. Sediul in care te afli acum este facut exclusiv prin sprijinul sponsorilor si nu este o investitie minora, nici pe departe! Fondurile prin care s-au construit sau refacut stadioane au venit tot din fonduri externe, prin interventia si eforturile dnei Iolanda Balas. Este un lucru extraordinar pe care nu stiu daca noi azi il putem repeta. Traim intr-o economie de piata, in care imaginea unui sportiv ar trebui sa tinda in a deveni un brand. Sunt si la noi astfel de cazuri: Hagi, Ilie Nastase, Nadia – sunt sportivi care stiu sa isi cuantifice imaginea la adevarata sa valoare. Sunt niste modele exemplare!

     Altfel, vinde sportul romanesc bine?

     Cred ca trebuie sa mai avem rabdare. Tine fie de politica companiilor,fie de cea a agentiilor de publicitate. Beckham, de exemplu, e un sportiv care vinde foarte bine...dar pana la el, e cale lunga.

     E mai greu pentru tine ceea ce faci acum decat atunci cand alergai?

     E altceva in primul rand. Dar e ceva care „m-a prins” si care imi face placere! De la Aneta Bogdan - Brandient am invatat foarte multe si ii multumesc pentru „programul” intens de lecturi cu subiect marketing. E un domeniu foarte frumos si interesant.

     Ce ar insemna un urmator pas pentru tine: vei ramane in aceasta structura, te vei implica pe mai departe in proiecte de genul celor pe care ai inceput sa le pui in practica?

     O spun cu toata sinceritatea: la 31 de ani nu ma vad facand ceea ce fac acum, pentru tot restul vietii. Este doar o perioada a vietii mele profesionale. A fost o conjunctura „sosirea” mea in randurile Federatiei. Am avut o perioada marcata de o usoara confuzie dupa ce m-am retras. Eram angajata Clubului Rapid si, dupa retragerea din sportul de inalta performanta, ma asteptam ca si alti sportivi, sa imi gasesc un loc al meu, ori, din contra, am fost pusa pe lista celor care trebuie sa iasa din schema. Nu mi-a fost deloc usor... dar, m-am concentrat, mi-am dat masteratul... M-am intalnit cu doamna Balas (asta se intampla chiar inainte de alegerile pentru Federatie) si i-am zis foarte serios: „Doamna Iolanda mi-e teama ca voi ajunge somera.” Iar doamna Balas mi-a raspuns: „Cum? Dupa cate ai facut pentru sportul romanesc si pentru atletism?” Pe departamentul international ar fi vrut dansa sa lucrez pentru ca - cu riscul de a-i deranja pe unii - mi-am facut totusi un nume in lume si mi-ar fi fost usor sa tin aceste legaturi. Cand spui Gabi Szabo, fara lipsa de modestie, toata lumea stie despre cine e vorba. Insa noua conducere a FRA a considerat ca „mi-ar sta mai bine” pe Departamentul de Marketing, asa ca mi-au propus sa accept aceasta provocare si sa incerc.

     La Bistrita ai mai fost? (Gabi e bistriteanca)

     Da... mama e acolo...zilele acestea chiar m-a sunat indrumatorul meu de doctorat – pentru ca imi dau doctoratul pe „Anduranta fond si semifond...“ trebuie sa ajung acolo la o lansare de carte. Sunt o ambitioasa si o luptatoare! Am considerat ca trebuie sa invat tot timpul!

     Stiu ca esti imaginea Gatorade in atletism? Esti cea mai in masura sa recomanzi acest produs, mai ales ca l-ai cunoscut cu mult inainte ca el sa ajunga pe piata din Romania.

     E esential pentru un sportiv de performanta - atat in timpul antrenamentului cat si dupa - sa se mentina intr-o stare fizica buna, sa beneficieze de o hidratare optima. Am si o poveste foarte interesanta a propos de Gatorade (Blue este favoritul meu): in 96 am ajuns la Olimpiada si era o caldura infernala (era luna august), 43 de grade, cu o umiditate foarte crescuta. In timpul antrenamentelor m-am deshidratat, am fost in calificari la 5000 de m, nu am reusit sa fac mare lucru, in ciuda faptului ca aveam a doua performanta mondiala. Dupa calificari a venit la mine dna Lia Manoliu si m-a incurajat sa nu dezarmez... ma rog, m-am intors la hotel si acolo, intamplarea a facut sa ma intalnesc cu medicul lotului Marocului care ma cunostea si mi-a spus: „Bea Gatorade pana nu mai poti si vei vedea ca iti vei reveni!” L-am ascultat si, la 1500 m am facut record personal. Eu imi doresc sa continuam aceasta colaborare cu Gatorade pana la Olimpiada cel putin. E important ca sportul sa fie sprijinit in actiunile sale!

sursa: Estetik Media

taguri: gabi szabo, sport, interviu

Salvează la favoriteComenteazăTrimite pe Yahoo Messenger

Comentarii

Fii prima care îşi spune părerea despre acest subiect!