Pielea si bacteriile

23 aprilie 2008

Pielea si bacteriile

     Cu siguranta v-ati pus intrebari in legatura cu bacteriile de pe fata: Este normal? Sunt periculoase? Cum sa ne protejam? Prea multa igiena nu este daunatoare?

     Este normal sa avem bacterii pe piele?

     Desigur. O piele sanatoasa nu este o piele sterila. Din contra, fiecare centimetru patrat de pe suprafata pielii noastre este colonizata de mai multe sute de bacterii, provenind dintr-o duzina de specii diferite.

     Aceste bacterii vin din mediul nostru inconjurator apropiat: aerul pe care il respiram, obiectele pe care le atingem, alimentatia noastra, etc. Majoritatea acestor bacterii traiesc si se multiplica in straturile cele mai superficiale ale pielii noastre, folosind doar elementele sale naturale, precum sebumul sau celulele moarte, pentru a se hrani.

     Aceste bacterii nu consuma, prin urmare, decat elemente superficiale si neesentiale pentru piele si nu ataca niciodata structurile constitutive ale gazdei. Bacteriile traiesc pe pielea noastra fara a ne incomoda vreodata si constituie ceea ce noi numim “flora rezidenta”.

     Dar cu toate aceste bacterii nu exista riscul infectarii pielii?

     In ceea ce priveste flora rezidenta: atata timp cat pielea nu este ranita, iar bacteriile raman la suprafata, raspunsul este cu siguranta negativ.

     In schimb, in afara acestei flore rezidente exista si o asa-numita flora ocazionala. Aceasta este compusa din germeni prezenti si ei in mediul nostru inconjurator si care sunt susceptibili la fixarea pe pielea noastra pentru a se dezvolta, dar cu o dezvoltare in detrimentul gazdei.

     Intr-adevar acesti germeni, un fel de paraziti ai pielii, nu se multumesc doar cu produse superficiale ale pielii pentru a se hrani. Vor consuma si elemente vitale pentru piele, precum celulele si, deci, le vor agresa, provocand astfel maladii cutanate (pecingine) de unde numele lor de germeni patogeni.

     Ce mai interesanta functie a “bacteriilor bune” din flora rezidenta este chiar prevenirea colonizarii pielii de catre acesti germeni patogeni.

     Cum se protejeaza pielea de aceste bacterii “rele”?

     Flora rezidenta participa la sistemul de aparare anti-bacterian al pielii, deoarece ea intra in competitie pe plan “geografic” si “alimentar” cu flora ocazionala:
- “geografic” deoarece flora rezidenta ocupa acelasi loc de fixare ca si agentii patogeni si ii impiedica astfel sa se fixeze
- “alimentar” deoarece ele consuma multi nutrienti esentiali dezvoltarii agentilor patogeni.

     Flora rezidenta va ajuta de asemenea la intarirea sistemului de protectie al organismului deoarece joaca un rol de “antrenor” pentru sistemul imunitar. Anumite bacterii din flora rezidenta sunt asemanatoare germenilor patogeni si stimuleaza astfel sistemul imunitar. Obisnuit sa produca anticorpi contra bacteriilor inofensive sistemul va fi dotat cu arme care ii vor permite sa fie eficient cu adevarat atunci cand va aparea o infectie cu agenti patogeni.

     Flora prezenta in mod natural pe piele este capabila si de secretia anumitor substante specifice care inhiba cresterea germenilor ocazionali - ii omoara - ca un fel de “antibiotic natural”.

     In final, bacteriile bune ale florei rezidente permit mentinerea unui pH stabil – in jur de 5,5 – care este propice propriei lor dezvoltari, dar care este suficient de scazut pentru a se opune agentilor patogeni.

     De ce trebuie respectat pH-ul pielii?

     Compozitia florei rezidente este intim legata de mediul cutanat pe care se dezvolta, precum cantitatea de sebum, compozitia acestuia sau starea suprafetei pielii. Aceasta compozitie este diferita in functie de sex, varsta sau partea in cauza a corpului.

     Temperatura si higrometria pot de asemenea sa influenteze flora rezidenta in functie de tara in care locuim sau sezon si chiar si in functie de ceea ce mancam. Un regim alimentar slab sau dezechilibrat poate schimba mediul cutanat si slabi sistemul imunitar: rezultatul poate fi o aparare cutanata deficitara.

     In ciuda acestor variatii a factorilor exista, pe suprafata pielii, un veritabil echilibru mentinut de competitia intre bacteriile bune ale florei rezidente si bacteriile rele ale florei ocazionale. Cheia mentinerii acestui echilibru este in mod esential legat de pH: asa cum am vazut un pH de 5,5 este suficient de scazut pentru a limita dezvoltarea patogenilor, dar destul de ridicat pentru a nu se opune dezvoltarii florei rezidente. Un pH prea acid ar fi daunator atat bacteriilor bune, cat si patogenilor, iar un pH prea ridicat si nu suficient de acid ar permite dezvoltarea in voie a tuturor microorganismelor, in special a germenilor patogeni.

     Un produs de curatare are intotdeauna ca rezultat eliminarea unei mari parti din flora prezenta la suprafata pielii. Cu un astfel de produs cu un pH nepotrivit echilibrul ecosistemului cutanat s-ar rupe: la etapa de recolonizare a pielii, flora ocazionala se poate fixa pe piele si prolifera, avand drept consecinta fragilizarea pielii sau chiar inflamarea acesteia pana la aparitia unei infectii.

     De ce se spune azi ca excesul de igiena este nefast?

     In ceea ce priveste problematica dezechilibrului florei cutanate, la sfarsitul anilor ‘80 a aparut asa-zisa teorie a igienei. Aceasta teorie explica intr-o maniera foarte simpla ca acei copii crescuti intr-un mediu aseptic, feriti de toate expunerile bacteriene au o parte a sistemului imunitar sub-stimulat.

     Aceasta parte a sistemului lor imunitar lipsita de “adevarati dusmani” va cauta astfel alti dusmani si va declansa reactii de aparare vis-a-vis de elemente non-patogene din mediul natural al individului, ceea ce va declansa alergii alimentare sau respiratorii si, mai ales, pentru ceea ce ne intereseaza, alergii cutanate: frecventa dermatitelor seboreice a crescut de la 3-4% in anii ’60 la 15% in anii ’80. Aceasta reprezinta o crestere de aproape 500%. 85% dintre aceste alergii se manifesta in primii 5 ani de viata. Aceasta crestere este legata de diminuarea drastica a maladiilor infectioase (holera, tuberculoza sau hepatita A) in aceasta perioada.

     La polul opus, cand expunerea bacteriana este prezenta, sistemul imunitar, mobilizat in lupta contra adevaratilor agenti patogeni, nu va ataca “falsii dusmani”; este cazul familiilor numeroase din mediul rural.

     O buna igiena consta deci in trairea intr-un mediu curat, dar nu neaparat aseptic. Pielea, gratie florei sale, stie cum sa se apere singura, calitatea majora a unui bun produs de curatare fiind aceea de a curata fara a perturba foarte mult acest mod de functionare.

     Pielea sensibila - grasa, uscata, normala

     Sensibilitatea pielii este o problematica extrem de raspandita, intalnita la 50% dintre femei si la 30% dintre barbati. Dintre femeile care declara ca au pielea sensibila 50% au tenul uscat, 35% au ten normal si 11% au tenul mixt spre gras.

     Pentru a proteja pielea sensibila trebuie aparat si intarit scutul sau antibacteria. Pielea dispune in mod natural de un scut de bacterii fiziologice care impiedica dezvoltarea bacteriilor patogene, precum Stafilococul auriu, care agreseaza pielea. Toate aceste bacterii bune duc o lupta permanenta pentru mentinerea unui echilibru acid si a unui pH cutanat stabil de 5,5: sistemul natural de aparare a pielii este astfel activ.

     Folosirea unor produse de ingrijire sau de igiena cu un pH prea indeparat de valorile acestui pH fiziologic destabilizeaza acest sistem de aparare. Pielea se apara mai putin bine, bacteriile agresive reusind sa se fixeze. Pielea reactioneaza: pot aparea simptome de sensibilizare care vor fi cu atat mai pronuntate cu cat pielea este sensibila.

sursa: Les Nouvelles Esthetiques

taguri: piele, bacterii, ten

Salvează la favoriteComenteazăTrimite pe Yahoo Messenger

Comentarii

Fii prima care îşi spune părerea despre acest subiect!